MAMITA GANGRENOASA A OILOR Sl CAPRELOR – RASFUGUL NEGRU 112vet

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

MAMITA GANGRENOASA A OILOR Sl CAPRELOR – RASFUGUL NEGRU

Mamita  gangrenoasa a oilor si caprelor,denumita popular “rasfugul negru”, este o boala infectioasa grava intalnita la oile si caprele in lactatie si caracterizata morfoclinic prin febra. suprimarea secretiei lactate si gangrena parenchimului mamar.

lstoric, raspandire si importanta economica

In anul 1823 boala a fost descrisa la oi de catre Arbaval, iar in anul 1887 Nacard a izolat agentul etiologic in cultura  pura. La capre boala a fost semnalata in anul 1885. Mamita gangrenoasa este cunoscuta pe tot globuL inclusiv in tara noastra, pagubele economice produse fiind destul de ridicate. Morbiditatea poate ajunge la 15-20%, iar letalitatea poate fi de 70-80%. Femelele care nu mor isi pierd total sau partial productia de lapte.

Etiologie

Agentul etiologic al mamitei gangrenoase este Staphylococcus aureus subsp. aureus, care este epifit pe tegumentul animalelor sanatoase,inclusiv pe tegumentul  mamar. Tulpinile izolate de la femelele bolnave sunt catalaza pozitive, fiind asemanatoare morfologic, cultural si biochimic cu tulpinile de stafilococi izolate de la vacile cu mamita stafilococica supraacuta sau acuta.

Caractere epidemiologice

Sunt sensibile la infectie numai oile si caprele aflate in lactatie. Sensibilitatea este influentata de rasa, varsta, perioada de lactatie, intarcarea mieilor, mulsul traumatizant si conditiile deficitare de igiena. Boala este mai frecventa in lunile aprilie si mai, perioada care coincide cu intarcatul mieilor si cu inceputul mulsului. Principala sursa de infectie o reprezinta oile bolnave care elimina cantitati mari de germeni prin secretia mamara patologica. Un rol important il au si sursele secundare reprezentate de furaje, asternut, sol,obiecte de muls si mainile mulgatorilor. Stafilococii patrund in glanda mamara prin orificiul papilar sau prin plagile accidentale ale tegumentului mamar, produse de arbusti,spini sau plante tepoase existente pe pasune. Nu a fost dovedita contaminarea parenchimului mamar pe cale limfatica sau hematogena. Mamita gangrenoasa evolueaza sporadic sau sub forma de mici enzootii, aparitia si evolutia fiind legate de prezenta factorilor favorizanti amintiti si mai putin de prezenta agentului patogen. In efective, boala nu este contagioasa ,nu se transmite direct de la animal la animal, ceea ce sugereaza transmiterea indirecta si rolul important al factorilor favorizanti. Rolul acestor factori este demonstrat si de faptul ca, badijonarea cu culturi de stafilococ a orificiului papilar si a mameloanelor nu declanseaza boala.

Patogeneza

Sub influenta factorilor favorizanti, stafilococii patrund in glanda mamara, unde se multiplica, iar hialuronidaza secretata Ie faciliteaza difuzarea in parenchimul mamar. Procesul inflamator cuprinde, in mod obisnuit numai o jumatate din glanda mamara.Asupra parenchimului stafilococii actioneaza prin virulenta si prin factorii de agresivitate si toxicitate. Gangrena parenchimului mamar este consecinta vasoconstriqiei locale prelungite, produsa de hemolizine, precum si a trombozeivase lor sanguine si limfatice. Alterarea starii generale este consecinta toxiemiei, produsa de toxinele stafilococice si de compusii toxici care rezulta  in urma dezintegrarii mamare.

112vet Mamita gangrenoasa

Tabloul clinic

Perioada de incubatie este de 24-36 ore. dupa care apar simptomele a caror gravitate este in functie de forma clinica evolutiva. Mamita gangrenoasa evolueaza obisnuit acut sau subacut, dar au fost descrise si forme supraaeute si cronice .

Forma supraacuta dureaza 24-48 ore si se manifesta clinic prin febra, abatere pronuntata si tumefierea unei jumatati a glandei mamare. moartea fiind precedata de hipotermie, iar simptomele locale (mamare) caracteristice sunt absente.

Forma acuta are un debut brusc. observandu-se prima data semnele generale: abaterea pronuntata, febra. anorexia. Lipsa rumegarii si accelerarea pulsului si respiratiei. Animalul se deplaseaza cu greutate,resimtind o jena in timpul miscarii membrelor posterioare. In acelasi timp, de regula, o jumatate a glandei mamare este tumefiata, calda si dureroasa. Pielea mamelei devine cianotica (rasfug negru), iar secretia lactata dispare, fiind inlocuita cu un lichid seros, rosietic, cu grunji de fibrina. Perimamar apare edemul tesutului conjunctiv subcutanat, care se extinde pe fata interna a coapselor si abdomen, pana la stern. Stare a general a a animalului se agraveaza, limfonodurile regionale sunt marite, iar pielea jumatatii mamare afectate devine rece si insensibila. Durata acestei forme este de 2-5 zile, moartea fiind precedata de hipotermie. Un procent redus de animale (15-20%) supravietuiesc bolii. insa la acestea se produce separarea jumatatii gangrenate de tesuturile sanatoase si eliminarea ei sub forma de sfacel. Plaga rezultata se cicatrizeaza in decurs de 1-2Iuni.

Formele subacuta si cronica sunt mai rare, evolueaza cu simptome generale mai discrete, cu gangrena totala sau partiala a unei jumatati a glandei mamare. Edemul perimamar este absent, iar prin eliminarea zone lor gangrenate rezulta plagi cu cicatrizare lenta.

112vet Mamita gangrenoasa

Tabloul morfopatologic

Leziunile morfopatologice sunt locale si generale, prezenta lor fiind corelata cu forma c1inica evolutiva. In forma supraacuta leziunile glandei mamare sunt mai discrete, iar in forma acuta sunt caracteristice. Jumatatea afectata este marita in volum, pielea avand o culoare rosie-violacee, iar din lobuIii glandulari. care prezinta pe sectiune o culoare rosie-violacee sau rosie maronie, se scurge un lichid sanguinolent. Tesutul conjunctiv subcutanat este puternic infiltrat, edemul avand o grosime de cativa centimetri. Leziunile interne sunt reprezentate de: exsudate cavitare. limfonoduri regionale congestionate si tumefiate, hemoragii pe seroase. in ficat si rinichi si miocardoza. In formele subacute si cronice sunt prezente numai leziunile locale. observandu-se gangrena partiala sau totala a jumatatii afectate.

Diagnostic

Examenul epidemiologic si morfoclinic furnizeaza date editicatoare pentru stabilirea diagnosticului de mamita gangrenoasa. Confirmarea diagnosticului se face prin examen bacteriologic. Agentul etiologic se izoleaza usor pe medii uzuale, din secretia mamara patologica prelevata steril, sau din parenchimul glandular. In cazul cadavrelor, identificarea lui S.aureus subsp. aureus se face pe baza caracterelor morfologice, culturale, biochimice si de patogenitate. Dupa identificare se impune efectuarea antibiogramei pentru stabilirea conduitei terapeutice corecte.Diagnosticul diferential se face fata de mamita produsa de P.haemolytica si fata de mamite produse de alte bacterii.

112vet mamita gangrenoasa

Prognostic

Din punct de vedere vital. Prognosticul poate fi favorabil. rezervat sau grav, insa din punct de vedere economic este grav.

Tratament

Oile si caprele bolnave vor fi izolate si supuse unui tratament local si general care, daca este aplicat in faza incipienta a bolii, poate avea sanse de reusita. Pentru terapie sunt recomandate penicilinele semisintetice (amoxicilina) asociate cu acid clavulinic, cefalosporine sau antibiotice de electie pentru stafilococi (lincomicin. rifampicin, novobiocin). De asemenea, conduita terapeutica poate fi stabilita pe baza antibiogramei. Tratamentul local se repeta 3-5 zile la interval de 12 ore folosindu-se medicamente standardizate (Tetra Delta. Ketamastin, Neomastipra) sau solutii preparate din antibioticele amintite. Tratamentul general cu antibiotice va dura 5-7 zite si va fi asociat cu glucoza, preparate pe baza de calciu. vitamina C, Novacoc. Instituirea tratamentului local si general inainte de instalarea gangrenei parenchimului mamar, poate duce la vindecarea completa a animalelor. Dupa instituirea gangrenei, animalele pot fi salvate, dar glanda mamara va fi compromisa. extirpandu-se zona gangrenata. In formele subacute si cronice se recomanda doar un tratament local chirurgical si medicamentos.

Profilaxie si combatere

Prevenirea aparitiei mamitei gangrenoase se poate realiza prin aplicarea masurilor generale si specifice. Principalele masuri de profilaxie generala sunt: imbunatarirea conditiilor de igiena din saivane, dezinfectii periodice, evitarea mulsului traumatizant,tratamentul plagilor mamare accidentale, evitarea pasunilor cu plante tepoas, schimbarea anuala a stanilor,spalarea si dezinfecria mainilor mulgatorilor si a vaselor de muls si indepartarea de la muls a ingrijitorilor cu infectii stafilococice. Profilaxia specifica se bazeaza pe folosirea unor  vaccinuri inactivate asa cum este vaccinul Mamivac (Pasteur). Acest vaccineste o  cultura in bulion de Staphylococus aureus subsp. Aureus, inactivata cu formol si adjuvantata cu hidroxid de aluminiu. In profilaxia curenta vaccinul este administrat s.c. la oi si capre gestante, doza fiind de 3 ml. Revaccinarea se face cu aceeasi doza dupa 21 de zile. iar imunitatea se instaleaza dupa 14 zile de la ultima vaccinare. Pot fi vaccinateoile si caprele, dupa fatare, sau  in perioada de gestatie. in functie de situatia epidemiologica. Combaterea bolii se bazeaza pe tratamentul oilor si caprelor bolnave, vaccinarea de necesitate a animalelor sanatoase cu vaccinul Mamivac si pe aplicarea unor masuri prin care factorii favorizanti  vor fi depistati si inlaturati.

112vet Mamivac

Sursa : Radu Moga Manzat

            Bacterioze

FacebookTwitterGoogle+LinkedInEmail