Babesioza

   Babesioza este cauzata de un parazit protozoar, intraeritrocitar, din genul Babesia. Boala care este transmisa de capuse afecteaza pe o scara larga atat animalele domestic e cat si pe cele salbatice, deasemenea uneori se poate transmite si la om. Impactul economic este unul  major  in industria carnii de vita, dar babesioza transmitandu-se si la celelante specii precum caii, oile, caprele, porcii, cainii si pisicile, o face sa aiba o importanta deosebita .Doua din cele mai importante specii care se intalnesc la bovine – Babessia bigemina si Babesia bovis sunt raspandite in zona tropicala si subtropicala acestea fiind in centrul discutiilor.

Transmitere si epidemiologie

   Principalul vector al Babesiei bigemina si Babesia bovis este capusa Rhiphicephalus, in corpul careia, datorita anatomiei sale,  comunicarii dintre aparatul reproducator si digestiv, infestarea se produce foarte usor in momentul muscaturii si hranirii cu sange a capusei. Alte capuse cunoscute ca vectori sunt :Ixodes ricinus si Dermacentor.

Calea de transmitere este una directa – prin muscatura de capusa, rar transovarian sau in timpul procedurilor chirurgicale, sau experimental prin inoculare de sange . Pe teren rata transmiterii de capuse este in general mai mare pentru Babesia bigemina decat Babesia bovis.

In zonele endemice 3 caracteristici sunt importante in determinarea gradului de risc ca boala :

–          Animalele cu gradul de imunitate scazut (cei care nu au primit suficient colostru sau deloc)

–          Animalele care trec prin boala dobandesc o imunitate activa

–          Unele rase de bovine de exemplu Bos indicus sunt in mod inert mai rezistente la capuse si la semnele clinice ale Babesiei, deasemenea cateii maidanezi spre deosebire de cei de rasa sunt mai rezistenti la boala.

Ciclu evolutiv

   Este diheteroxen si se realizeaza prin alternanta de gazde si stadi evolutive ale parazitilor. In organismal mamiferelor(gazde intermediare) se desfasoara stadiile asexuate ale ciclului evolutiv. Capusele ixodide(gazde definitive) infectate in momentul hranirii cu sange , inoculeaza sporozoitii(forme de contaminare) care prin mobilitatea amiboidala trec din plasma pe suprafata hematiilor, dupa care patrund in acestea. Aici se dezvolta rezultand trofozoitul(forma inelera) care incepe procesul de diviziune prin bipartitie sau cvadripartitie(la Nuttllia) si se formeaza schizontii cu merozoiti. Acestia distrug hematiile in care s-au format si trec in plasma pentru a ataca alte hematii sanatoase. Unii autori considera ca babesiile se inmultesc schizogonic cu formarea merozoitilor in organismal gazdei intermediare.

In ultimul timp, s-a dovedit ca unele specii Nuttallia equi si Babesia microti se dezvolta initial in faza schizogonica prin multiplicare in limfocite iar merozoitii formati in faza finala a acestei etape vor patrunde in hematii. Dupa cateva generatii asexuate successive in sange se produce diferentierea sexuata a elementelor parazitare. Formele inelare se apreciaza a fi gametociti.

Fazele urmatoare se desfasoara in corpul capuselor care ingera in gametocitii existenti in sangele animalelor bolnave. In lumenul intestinal al capuselor prin hemoliza se elibereaza gametocitii care vor continua faza gametogonica a ciclului evolutiv. In 24 de ore de la contaminarea capuselor micro-si macrogametii se unesc si rezulta zigotul numita oochimnet care este mobil si patrunde in celula gazda unde se divide si formeaza sporochinetii care trec in limfa si se disperseaza in tot corpul ajungand in glandele salivare si ovar. Aici se multiplica dand nastere la sporonti piriformi si sporozoiti. Faza gametogonica si sporogonica desfasurata in organismal capusei se petrece in cca 5 zile sau mai mult conditionat de regimul termic. Sporozoitii care ajung in ovar patrund in oua si asigura transmiterea ereditara a infestatiei.

Contaminarea animalelor cu Babesii se realizeaza in momentul hranirii capuselor infectate care odata cu saliva inoculeaza sporozoitii. Transmiterea transplacentara de la femelele bolanave la fetus desi a fost citata la unele specii se intalneste foarte rar.

Ciclu evolutiv capuse

Semne clinice si patogeneza

   Forma acuta in general se instaleaza intr-o saptamana. Primul semn este acela de febra (41°C sau mai mult) care persista fiind insotita de inapetenta, tahicardie, tahipnee, tremjuraturi musculare, anemie,icter si pierderea in greutate, hemoglobinemia,hemoglobinuria, uremia ,creatinemia  aparand in stadiile finale, urmata de insuficienta renala. Uneori pot aparea si semne nervoase datorita aderentei de eritrocite parazitate  in capilarele creierului. Studii au aratat ca poate aparea chiar si constipatie sau diaree, la vacile gestante apare avort iar taurii pentru reproductive infertilitate temporara datorita febrei tranzitorii.

Patogeneza in  babesia este simpla, aceasta  provoaca tulburari de coagulare, staza eritrocitara in capilare, terminandu-se cu distrugerea hematiilor si insuficienta renala. De cele mai multe ori sfarsitul este letal nu neaparat din cauza Babesiei ci din cauza insuficientei renale.

Animalele care se recupereaza din forma acuta raman infectate pentru cativa ani in cazul celor cu Babesia bovis si cateva luni in cazul Babesiei bigemina,fara semne clinice in calitate de purtator.

Leziuni

   Acestea includ o splina marita si friabila , un ficat umflat, vezica biliara extinsa care contine bila vascoasa granulara, congestii, rinichi de culoare inchisa, amenie si icter generalizat. Urina este de cele mai multe ori rosie. Restul de organe – creier si inima pot avea congestii si petesii.

Diagnostic

   Din punct de vedere clinic , babesioza poate fi confundata cu afectiuni care insotesc  febra – anemie,hemoliza, icter, urina rosie. De aceea confirmarea se face prin examen microscopic printr-un frotiu din sange integral de preferat din capilarele din varful urechilor sau coada, sau amprente din miocard, organe precum rinichi ficat,plamani creier (in cazul postmortem). La microscop se observa eritrocitele, iar in corpul acestora unul , doi sau chiar 4 parazitii piriformi (de forma unei seminte de mere), sunt cazuri cand exista si babesii extrahematice.

Pe langa examenul microscopic ,mai exista si alte teste care pot diagnostica babesioza, microscopie in camp intunecat,  testul de imunofluorescenta indirecta si testul ELISA  si alte analize mai complexe, precum analiza PCR.

Tratament

   Tratamentul consta in administrarea de medicatie specifica asociatia cu tratament de sustinere in functie de evolutia starii de sanatate a animalului.

Tratamentul specific:

La animale de ferma: derivati de Diamidina:  Berenil 3-5mg/kg cu rapel la 24 h; Lomidine , solutie4% 3mg/kg , ambele IM.

Derivati Diamidine-Carbanilide-Imidocarb solutie 12% injectat IM in doze de 1-3mg/kg

Derivati Chinoleinici- Acrapin solutie 5% injectata SC  in doza de 1,2 -2ml/100kg

La caine- Berenil solutie 7% 3mg/kg IM , Imidocarb solutie 12% 6mg/kg SC sau Lomidine 4mg/kg IM

Tratamentul simptomatic este deasemenea foarte important pentru sustinerea functilor vitale, si poate include utilizarea de perfuzii , tonice, vitamine, antioxidanti etc.

Uneori, in situatile critice se poate recurge chiar si la transfuzii de sange.

Riscul zoonotic:

Inca nu au fost raportate un numar mare de cazuri de babesioza la om, dar speciile care sunt implicate de cele mai multe ori sunt Babesia divergens, Babesia canis si Babesia microti .Infectia cu Babesia la om se produce prin intermediul muscaturilor de capuse infectate, prin transfuzii cu sange infectat sau in cazul veterinarilor prin contactul direct cu sangele animalelor  (in timpul recoltarii sau procedurilor medicale sangeroase) cu pielea care prezinta leziuni deschise.

Alte specii de babesii la animalele domestice :

    Bovine:

   In zonele temperate se intalnesc Babesia divergens si Babesia majore  , specii cu caracteristici comparabile cu cele ale Babesiei bovis si bigemina . Capusele din genul Ixodes ricinus transmit Babesia divergens si cele din Haemaphysalis punctata, transmit Babesia major.

   Cabaline:  Babesioza ecvina este numita  Babesia Caballi si se intalneste mai mult in zonele Africii, Europei, Asiei si in Statele Unite , si este transmisa de capusele din genul Ripicephalus, Dermacentor si  Hyalomma. Uneori, poate fi semnalata si infectia intrauterina.

Oi si capre :

 Desi rumegatoarele mici pot fi infectate de mai multe specii de Babesia, cele mai importante sunt Babesia Ovis si Babesia Motasi . Dintre acestea, Babesia motasi prezinta cel mai inalt grad de patogenitate. Infectia este raspandita in Orientul Mijlociu, sudul Eurpoei, China, precum si in zonele tropicale si subtropicale, toate fiind transmise de capuse din genul Riphicephalus,Haemaphysalis, Hyalomma, Dermacentor, precum si Ixodes.

Porcine:  La porci au fost inregistrate cazuri din genul Babesia trautmanni. Acest parazit a fost raportat atat in Europa, cat si in Africa.  Alte specii precum  Babesia perroncitoi  au patogenitate similara , dar au zone de distributie mai restranse. Vectorii acestor genuri sunt capusele din genul Riphicephalus .

Caini si pisici:

De cele mai multe ori, in aproape toate regiunile , la caini este intalnita Babesia canis cu subspeciile sale transmise de Dermacentor reticularis . Exista si un vaccin pe baza Babesiei canis canis disponibil in Europa, dar care nu ofera protectie impotriva celorlalte subspecii de Babesii. La caini, mai este intalnita o alta specie importanta –Babesia gipsoni care este un parazit mult mai mic, dar care este mult mai invaziv pentru organism provocand anemie severa , fiind mult mai greu de tratat. La pisici, au fost identificate  Babesii din genul Babesia felis.

Profilaxia :

Este foarte importanta, constand in controlul periodic si  deparazitarea externa a animalelor cu diferite produse Spot on(animale de companie) zgarzi antiparazitare de calitate sau Pour-on(animale mari) si deparazitarea adaposturilor si pasunilor.

Sursa – The Merck Veterinary Manual,

           – Sofia Coman – Bolile parazitare la animalele domestice,

           – Google images.